Am 15 ani și sunt o persoană foarte timidă. Toată lumea îmi spune asta, de la părinți, până la
prieteni, colegi și profesori. Părinții nu m-au educat în acest sens, ba, din contră, tot timpul îmi
spuneau să fiu mai îndrăzneață, dar eu nu puteam. Nu știu ce anume din ființa mea mă împiedică
să fiu și eu mai sociabilă și comunicativă. Vă rog să-mi sugerați câteva metode prin care îmi pot
învinge timiditatea. V-aș fi foarte recunoscătoare. În prezent îmi place de un băiat, însă nu am
curajul să-i spun, nici măcar să îi arăt că țin la el. Poate mă ajutați și în privința asta cu un sfat.
Mădălina O., Sibiu

Phiholog Lena Rusti: Dacă ai fost de când îți amintești tu o persoană timidă, acest lucru spune
ceva despre modul în care ți-ai găsit locul în lume. Timiditatea nu te ajută prea mult acum, dar au
existat probabil perioade în viața ta în care timiditatea ți-a fost apreciată și atunci ai perceput-o ca
pe o calitate. Părinții ți-au dat atenție spunând că ești mereu timidă, iar tu, ca și copil, ai
considerat că acest lucru e bun și atunci trebuie accentuat. Nu fii dezamăgită, pentru că nu e ceva
ce nu poate fi schimbat. Important e să găsești și alte modalități de a obține lucrurile pe care le
dorești fără să fii timidă.
Pe de altă parte, nu te poți vindeca de timiditate doar gândindu-te ce ar trebui să se întâmple
pentru a nu mai fi timidă.
Începe cât de curând să interacționezi, în ritmul tău, expunându-te la situații pe care le evitai
anterior. De exemplu, înainte de a merge să întâlnești o persoană, nu te gândi la asta, pentru că
acest lucru nu te ajută prea mult, ci încearcă să te relaxezi. Dacă ești relaxată, nu poți fi încordată,
și deci nu poți intra în panică.