Poezii Stepan Adrian – Lună

Poezii Stepan Adrian – Lună

De după deal răsare luna, Lumina-i clinchet de cleştar prin minte, Mi se sparg câmpii de gheaţă, Pielea mi se înfioară, Şi se crapă-n rădăcini bătrâne, Care ies ca nişte vene, Învolburând norii de furtună, Arborii stângaci cu dor de lună… Şi e dus în amintire...